Mocanu I. Nelu PFA
asistent medical de BFT / masaj
partenerul angajatorilor moderni

Despre mine

Nelu Mocanu, Top Masaj şi integrarea pe piaţa muncii

“Obiectivul nostru este crearea şi dezvoltarea de locuri de muncă pentru persoane cu deficienţe vizuale”. Nu, nu este un mesaj auzit în campania electorală şi nici dezideratul vreunei politici guvernamentale. Este ceea ce şi-a propus Nelu Mocanu atunci când, în anul 2006, şi-a făcut propria firmă, “Top masaj”. Nelu şi-a pierdut vederea în urma unei boli şi, de la vârsta de zece ani, viaţa sa a urmat traseul atât de cunoscut oamenilor cu astfel de probleme din România: liceul de la Buzău, internatul, postliceala din Vatra Luminoasă, căminul şi, în final, specializarea în balneofizioterapie şi masaj. Acum are 30 de ani şi unii dintre foştii săi colegi din “Vatră” lucrează la Asociaţia Nevăzătorilor. Într-una din vizitele pe care le-a făcut prietenilor săi, Nelu a povestit cum i-a venit ideea să înfiinţeze firma, cât de greu i-a fost şi în ce fel, până la urmă, a reuşit.

Nelu şi-a petrecut copilăria în Vrancea, în satul natal Vizantea, şi la Buzău, unde şi-a putut continua studiile. S-a mutat apoi în Bucureşti şi acomodarea la ritmul alert al vieţii din capitală, spune el, nu a fost deloc grea, pentru că mulţi dintre colegii săi de liceu au urmat şi ei cursurile Centrului Şcolar “Regina Elisabeta”. La 20 de ani termina însă studiile şi atunci au apărut problemele. Care erau şansele, pentru un tânăr nevăzător, să-şi poată găsi un loc de muncă decent, să se poată întreţine singur şi să trăiască independent?

“A sta singur înseamnă a te putea dezvolta”

În liceu, Mocanu visa să urmeze Facultatea de Teologie. A renunţat la idee din lipsa banilor şi s-a orientat către cursurile de masaj, pe care le putea urma gratuit. Odată terminate, a decis să rămâna în Bucureşti. Era singura sa şansă. “Dacă mergeam la ţară eram rupt de orice posibilitate de a mă angaja şi nu aş fi avut acces la informaţie. Nici măcar telefonia fixă nu ajunsese acolo”, spune Nelu. Ajutat de domnul Lepadatu, preşedintele, în acea vreme, al Asociaţiei Nevăzătorilor din România, s-a mutat în căminul asociaţiei, unde plătea o chirie modică şi s-a angajat maseur – întâi la un cămin de bătrâni, în anul 2000 şi, din 2002, în paralel, la un cabinet privat.

Cei cinci ani în care a locuit în acel spaţiu au fost ani pierduţi pentru el. Simtea că nu are nicio perspectivă de a evolua şi îi lipsea intimitatea. Şi când, la 25 de ani, aproape că se resemnase, a venit şi propunerea de a se muta singur, propunere care avea să-i schimbe viaţa. “Am ieşit din cămin cu sprijinul unui prieten care mi-a închiriat o garsonieră. Atunci am dat practic de gustul vieţii. Mi-a pus-o la dispoziţie şi el a insistat să mă facă să înţeleg că a sta singur înseamnă a te putea dezvolta. Şi am acceptat, cu strângere de inima. Ulterior mi-am dat seama că a fost o decizie foarte bună, care a generat dezvoltarea mea”, povesteşte tânărul patron.

“Top Masaj” – unitate protejată autorizată

Cum i-a venit ideea de a înfiinţa firma “Top Masaj”? Din momentul în care s-a mutat singur, Nelu a descoperit şi internetul. Accesul pe care îl avea de acum la informaţii, experienţa pe care o acumulase practicând masajul şi nevoia de a avea un venit care să-i permită să trăiască decent l-au făcut să se gândească serios la dorinţa sa mai veche de a avea propria afacere. A decis să rişte şi aşa a apărut, în 2006, “Top Masaj”. “Am făcut-o, iar după ce mi-au ieşit actele firmei stăteam cu ele în braţe şi mă întrebam ce să fac... Am început pe credit bancar, nu aveam bani nici pentru constituirea firmei, nici pentru prima parte a promovării ei. Toata lumea spunea că sunt nebun, că nu am nicio garanţie că voi reuşi. Apoi, a început să mişte. Cam la doi ani de la înfiinţare”, îşi aminteşte Nelu. La început, firma a oferit servicii de masaj la domiciliul clienţilor. După ce a aflat de facilităţile pe care i le oferea articolul 77 din legea 448/2006, republicată în 3 ianuarie 2008, care protejează şi promovează drepturile persoanelor cu handicap, a decis să se adreseze direct companiilor şi să-şi constituie firma ca “unitate protejată autorizată”. Cu banii pe care îi datorează la bugetul de stat, angajatorii pot cumpăra servicii de la astfel de unităţi protejate, în acest caz şedinţe de masaj, pe care să le ofere angajaţilor. În februarie 2008, semna primul contract cu o firmă privată.

Masajul la serviciu – idee novatoare pe piaţa românească

Angajaţii primelor două companii cu care a început să lucreze, Nobel şi Ikea, au fost extrem de deschişi, spune Nelu şi asta l-a ajutat să se integreze rapid. Colaborarea cu aceste firme i-a fost facilitată de nişte prieteni, iar cea de-a treia companie a aflat de “Top Masaj” de pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi, pornind de la premisa că nevăzătorii sunt cei mai buni maseuri, a semnat contractul fără a mai apela la demonstraţia gratuită ce îi era pusă la dispoziţie. Au fost însă şi probleme: “Mai multe societăţi pe care le-am contactat şi cărora le-am propus serviciile nu au părut foarte deschise, fie pentru că ideea li se părea prea nouă pentru piaţa românească, fie din comoditate. Am discutat cu o firmă care, de exemplu, nu dorea să ofere o pauză de jumătate de oră angajaţilor şi prefera să fac oamenilor masaj în timp ce lucrează, prin haine... Mi s-a părut o prostituţie profesională. Au fost momente dificile dar le-am depăşit, au fost şi soluţii de compromis. La înfiinţarea firmei, de exemplu, nu mi s-a permis să fiu asociat unic şi administrator, aşa cum doream, dintr-un motiv banal – specimenul de semnătură. Atunci am găsit o persoană de încredere pe care am numit-o administrator. Sunt dependent cu banii de semnătura ei”.

Pentru mulţi dintre angajaţii companiilor cu care lucrează, Nelu este singurul nevăzător pe care l-au cunoscut. Reacţiile lor sunt de două feluri, spune el: “Majoritatea, am constat cu mare plăcere, se raportează la mine exact ca la un om normal şi nu-mi provoacă niciun fel de complexe. Alţii, care totuşi nu au puterea să fie deschişi, încearcă să ignore faptul că nu văd şi să înlăture orice situaţie din care să rezulte acest lucru”.

“Trebuie să ne integrăm singuri”

“Nu este normal să aşteptăm din partea cuiva să ne integreze pe piaţa muncii, ci trebuie să ne integrăm singuri - e de părere Nelu. Piaţa muncii este o piaţă dinamică şi de aceea nicio instituţie nu poate crea politici pentru integrarea persoanelor cu deficienţe, fie ele de vedere sau de alt tip. În funcţie de capacităţile pe care le avem trebuie să ne integrăm singuri. Dacă luăm nevăzătorii la pachet, şansele sunt destul de mici dar, dacă luăm nevăzătorii individual, sunt şanse. Am fost de multe ori rugat de părinţi ai copiilor cu deficienţe de vedere să-i angajez. În aceste cazuri, tinerii s-au descalificat din start. Dacă mă sună părinţii pentru angajare, consider că acei candidaţi nu au nimic de spus”.

Pentru acest an, directorul Top Masaj şi-a propus ca obiectiv principal crearea de locuri de muncă. Îşi doreşte să încheie cât mai multe contracte şi să poată angaja cel puţin cinci maseuri cu deficienţe de vedere. Dacă acestea sunt aşteptările sale pe plan profesional, pe plan personal speră ca, în doi ani, să-şi poată cumpăra o locuinţă. Şi atunci, prioritare în viaţa sa vor fi casa, familia şi firma. Nu neapărat, spune el, în această ordine...

Luiza Stavrositu